Şi torc    lacrimi din  ţurţurii grei  de muguri,

în chilii plâng  îngerii  de ipsos,

eu stau  cu timpul care  arde-n ruguri,

şi jertfă  sunt  în  veşnicul Hristos.

Ce tristă e fecioara şi câtă paloare!

Mă prind de coapsa ei de corn de lună

Cu ochii dilataţi în noian de zare,

ea este raza naşterii mele sub zodia bună.

Îi pipăi artera de zbor şi de-albastru,

ce tristă e noaptea, ci-n zori e cuminte!

Se zbate pentru doi pulsul unui astru

şi trage mugurii sânului spre-nainte.

Seduci în sus lumina pân-la lăcrimare.

te soarbe răsuflarea fântânilor curate –

a fost dragostea noastra o lungă îmbrăţişare

sau doar chinul iubirii de departe?

Nimfă  de Franz Bohumil Doubek (1865 – 1945)

FecioaFec

Ştii, noaptea, când aripile oarbe cresc,

poetul  stă la picioarele fecioarelor din vis;

nu-s ingeri în ceruri, doar  în somnul  pământesc

cineva  dansează  cu  cerul  deschis.

Ştii, noaptea  luna înălbeşte pământul

şi,  dezgolind visul, surâsul se deschide,

când sânii  cruzi  reaprind  cuvântul

în palme ţin dimineţile care  mă vor vinde.

Nud pe plaja de Nicolae Grigorescu

Sunt stropi de noapte  ochi tăi care nu mint

în strălucirea zorilor aprinse,

când bolta înfrântă de un nor cernit

urmează mersul pleoapelor deschise?

Şi-ţi cer să cobori privirea către mine –

umila lumânare care se topeşte?

Să potriveşti lumina zilei către mâine?

Să simţi flacăra cum subţire creşte?

Nu vei mai putea întuneca vreodată zarea –

scânteia unui gând stingher te va trăda.

Când norii sterpi se vor uni cu marea,

în piepturile noastre, pescăruşii vor ţipa.

Trezeşte-te, frumoasă doamnă, din mirare,

din rasfăţul dragostei când esti rănită,

cheama cerul să te dezleaga de visare

când liturgia fericiri ţi-e ispită.

Trezeşte-te, frumoasă doamnă, dă-ţi o şansă –

tu ţeşi urzeala firelor de-rugăciune,

busuiocul bobotezei de sub perna ninsă

nu-l arde pe jarul clipei slăbiciune.

Trezeşte-te, frumoasă doamna, şi dă viaţă,

Moartea-i negarea ideii de femeie.

Răscumpără din vârtejul greu de ceaţă

Menirea firii tale dumnezeie.

Trezeşte-te, frumoasă doamnă, şi păşeşte

mireasă peste pragul aievelor trăiri.

Trezeşte-te, frumoasă doamnă, şi zdrobeşte

albumul demodat cu-un ciob de amintiri.

Fata de la fereastra de Mario Borgoni (1869–1936)