Ai prins izvorul în răspăr și ai băut lacrimile nopții – tu, fecioară, plângâdu-ți trupul nenuntit, negustat de buzele flămânde și sălbatice ale voluptății mirelui așteptat. Genele clipelor cern argintiul lunii pline pe rochia ta de mireasă ce nu ai îmbracat-o niciodată. Te vezi în ea în fiecare noapte, cu trena măturand galaxiile, prea îndepărtată de astă viață. Dar mirele a întârziat pentru ultima dată în somnul tău de fecioară, care în toate nopțile nu a știut decât să aibă vise frumoase ________________________________________ Laurits Tuxen (9 December 1853 – 21 November 1927)