-
de Gavriil Stiharul
Picură secundele roșii din pendula veche
sfredelind timpanul meu nocturn:
e sângele sau poate sunt lacrimile
unei amintiri repetate.
Aud o secure bătuta ritmic pe nicovală
și simt că ea îmi va tăia poate viața cândva
pentru vina de a te iubi.
Cat de dens curg păsările nopții
peste umbrela strălucirii
ca un cutremur de constelații.
O liniște care se cerne din vârtejul secundelor
mă face să aud mașinaria iadului
care destramă sufletele.
Nu vine nimeni,
nu mă descântă nimeni –
culorile rugăciunilor inundă undele mohorâte
ale apelor de odinioară.
__________________________ ________
Ilustrația:
John William Godward (1861 – 1922)
Licensing:
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons
votre commentaire -
Ai prins izvorul în răspăr
și ai băut lacrimile nopții –
tu, fecioară, plângâdu-ți
trupul nenuntit,
negustat de buzele flămânde și sălbatice
ale voluptății mirelui așteptat.Genele clipelor
cern argintiul lunii pline
pe rochia ta de mireasă
ce nu ai îmbracat-o niciodată.Te vezi în ea în fiecare noapte,
cu trena măturand galaxiile,
prea îndepărtată
de astă viață.Dar mirele întârzie pentru prima oară
în somnul tău de fecioară,
care în toate nopțile
nu a știut decât să aibă vise frumoase.
____________________________
Ilustrația:
Portret de mireasă de Laurits Tuxen (1853 –1927)
votre commentaire -
Ai prins izvorul în răspăr și ai băut lacrimile nopții – tu, fecioară, plângâdu-ți trupul nenuntit, negustat de buzele flămânde și sălbatice ale voluptății mirelui așteptat. Genele clipelor cern argintiul lunii pline pe rochia ta de mireasă ce nu ai îmbracat-o niciodată. Te vezi în ea în fiecare noapte, cu trena măturand galaxiile, prea îndepărtată de astă viață. Dar mirele a întârziat pentru ultima dată în somnul tău de fecioară, care în toate nopțile nu a știut decât să aibă vise frumoase ________________________________________ Laurits Tuxen (9 December 1853 – 21 November 1927)
votre commentaire -
Sufletele noastre neîmplinite –
înfrățirea cerului cu păsările –
sunt umplute de cuvinte de iubire.
Când un pescăruș e răpus
desprinsă o bucată de Rai
devine stea căzătoare.Ochii bolții cer iertare
mâinilor tale în rugăciune,
atât de încet că Dumnezeu abia aude
și păstrează doar pentru El taină.Timpanul încă viu,
al păsărilor în agonie
ar putea să deslușească secretul tău
și ar putea să ducă dragostea noastră
dincolo de pragul
suferinței pământești.Atunci Dumnezeu ar opri căderea
stelei nenorocului
undeva la El.____________________________________
Ilustrația:
Miranda de Frederick Goodall (1822–1904)
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Miranda_-_Frederick_Goodall.jpg
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons
votre commentaire -
Poème de Gabriel Iordan-Dorobanțu
Timpul fericirii e dat cu măsură,
în dușmănoase valuri iubirea asemenea unui miracol își așteaptă sorocul.
Scriptura vorbește, buzele tac,
Prea însetate de viață, pleopele umede descântă jilavul dimineților
și martor ni-i doar steaua bunei spranțe.
Sărutul ne va sorbi în cercuri
și aștrii scuturați de jocuri de copii
întregesc perfecțiunea femeii mame.
Avem în fiecare zi șansa să ne naștem triști
buzele se vor ofili de atâta moarte
mugurii cutremură un univers imperfect.
În ce constelație să te așez, iubito?
Două stele care vor clipi în veșnicie,
vor trimite lacrimi care îmi vor aminti
că undeva s-a născut un prunc nefericit.
_______________________________
Ilustrația:
Benjamin-Constant-Contemplation
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Benjamin-Constant-Contemplation.jpg
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons
votre commentaire
Suivre le flux RSS des articles
Suivre le flux RSS des commentaires