Poème de  Gabriel Iordan-Dorobanțu 

Timpul fericirii e dat cu măsură,
în dușmănoase valuri iubirea asemenea unui miracol își așteaptă sorocul.

Scriptura vorbește, buzele tac,
Prea însetate de viață, pleopele umede descântă jilavul dimineților
și martor ni-i doar steaua bunei spranțe.

Sărutul ne va sorbi în cercuri 
și aștrii scuturați de jocuri de copii
întregesc perfecțiunea femeii mame.

Avem în fiecare zi șansa să ne naștem triști
buzele se vor ofili de atâta moarte
mugurii cutremură un univers imperfect.

În ce constelație să te așez, iubito?
Două stele care vor clipi în veșnicie,
vor trimite lacrimi care îmi vor aminti
că undeva s-a născut un prunc nefericit.
_______________________________

Ilustrația:
Benjamin-Constant-Contemplation
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Benjamin-Constant-Contemplation.jpg
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons