Gavriil Stiharul Sunt stropi de noapte acei ochi care nu mint în strălucirea zorilor aprinse când bolta înfrântă de un nor cernit urmează mersul pleoapelor deschise?   Să-ţi cer să cobori privirea către mine – eu, umila lumânare care se topeşte –, să potriveşti...

Ce tristă e fecioara şi câtă paloare! Mă prind de coapsa ei de corn de lună Cu ochii dilataţi în noian de zare, ea este raza naşterii mele sub zodia bună.   Îi pipăi artera de zbor şi de-albastru, ce tristă e noaptea, ci-n zori e cuminte! Se zbate pentru doi pulsul unui astru şi...