Linişte stelară pe drumul stingher,
stele logostele – paşii prin frunziş,
la poarta închisă să bată cu cerul,
să se cearnă neaua de stele pieziş.

Dă-mi putere, noapte, să deschid portiţa,
stele logostele – tremură izvorul,
din pământul negru eu conjur sămânţa
să-mi spună de soartă nenuntita floare.

Nu ai dezlegare să-ţi afli ursitul,
stele logostele –  vraja din cuvânt,
urmele de paşi se topesc sub zidul
care înconjoară piatra de mormânt.

Aşteptare de  Nicolae Vermont (1866 –1932)

Aripile îngerilor – frunze plutind
şi toamna pe aleile pustii
aşteptând întoarcea paşilor ei,
pentru totdeauna femeia din visele morţii.

Oamenii  nu  cred în veşnicie
şi spun că-i doar un nostalgic zvon
asemenea unui vânt tomnatic
cu gust de roade cereşti.

Dar eu te simt, doamnă, în fiecare noapte,
risipind  miros de fân proaspăt cosit,      
prea eternă
să poţi suporta  anotimpurile  muritoare.

 ______________________________________________________________

__________________________ ___________
Ilustrația:
Sufletul trandafirului de John William Waterhouse (1849-1917)
Lincensing:
https:// commons.wikimedia.org/w/ index.php?curid=1170903
Sursa: Wikimedia
(CC0 This work is in the public domain)