-
Par Gavriil Stiharul le 15 Mai 2016 à 11:20
Moartea e pendula ce în cadenţă bate
cuiele secundei în ora de-agonie –
numai tu, femeie, cu părut tău de noapte,
îmi speli sufletul greu cu rana încă vie.
votre commentaire -
Par Gavriil Stiharul le 13 Mai 2016 à 16:22
Linişte stelară pe drumul stingher,
stele logostele – paşii prin frunziş,
la poarta închisă să bată cu cerul,
să se cearnă neaua de stele pieziş.
Dă-mi putere, noapte, să deschid portiţa,
stele logostele – tremură izvorul,
din pământul negru eu conjur sămânţa
să-mi spună de soartă nenuntita floare.
Nu ai dezlegare să-ţi afli ursitul,
stele logostele – vraja din cuvânt,
urmele de paşi se topesc sub zidul
care înconjoară piatra de mormânt.Aşteptare de Nicolae Vermont (1866 –1932)
votre commentaire -
Par Gavriil Stiharul le 12 Mai 2016 à 19:14
În tine uneori e-atât de trist
că lacrimile se-ntorc către izvor
chemate de regrete care dor
şi ard netrăita tinereţe.
votre commentaire -
Par Gavriil Stiharul le 7 Mai 2016 à 20:08
Aripile îngerilor – frunze plutind
şi toamna pe aleile pustii
aşteptând întoarcea paşilor ei,
pentru totdeauna femeia din visele morţii.Oamenii nu cred în veşnicie
şi spun că-i doar un nostalgic zvon
asemenea unui vânt tomnatic
cu gust de roade cereşti.Dar eu te simt, doamnă, în fiecare noapte,
risipind miros de fân proaspăt cosit,
prea eternă
să poţi suporta anotimpurile muritoare.______________________________________________________________
__________________________ ___________
Ilustrația:
Sufletul trandafirului de John William Waterhouse (1849-1917)
Lincensing:
https:// commons.wikimedia.org/w/ index.php?curid=1170903
Sursa: Wikimedia
(CC0 This work is in the public domain)
votre commentaire -
Par Gavriil Stiharul le 2 Mai 2016 à 12:54
Şi de iubirea-i taină şi tăcere
care duce-n suflet neştiutul gând,
femeia-i vioara ce-ngână-n durere
freamătul din rodul tainic şi rotund.O lacrimă deschisă spre departe
coboară-n noapte furtunile de spaimă,
dar pleoapa nopţii trăgând oblon de moarte
îi cere anii netrăiţi drept vamă.Cine-a iubit-o într-un rest de-asfinţit,
călător pe drumul frunzelor de toamnă,
a simţit sărutul vieţii răzvrătit
spălând păcatele din nestinsa rană.Tânără de Étienne Adolphe Piot
votre commentaire
Suivre le flux RSS des articles de cette rubrique
Suivre le flux RSS des commentaires de cette rubrique