Nu-i vremea mirării la ceas de cunună –

va fi clipa mea de moarte şi de lună,

în loc de lacrimi picura-voi cuvinte

care vor curge înăuntru fierbinte.

Nu voi stinge tăciunii ochiului de noapte

căci mireasa soseşte pe drum de departe,

ce neagre-s pupilele heruvilor în zori

când bezna te fură, iubito, din culori.

 Aştept încă-un zbor de vise înşelătoare,

din veghe, ochiul meu coboară-în mirare,

neadormită geana curcubeului deschis

peste irisul Dumnezeului Celui neatins.