O noapte când  veşmintele-mi sunt ploaia

lunecând în falduri pe trupul meu sculptat,

când ochii tăi, iubite,  sunt dalta cu  văpaia

ce la răspântie de coapse respiră  tremurat.

Ce-nalt  îmi este puslul când  păgână ţi-e cioplirea –

deschide-mă  fântână,  şi pierde-te în mine,

prin sevele  aprinse voi simţi zvâcnirea

valului  spărgând stelele virgine.

Nimfă de Guillaume Seignac