(După François Villon: „Ballade contre les mesdisans de la France”)

Suntem bocet şi blestem
Înfrăţiţi cu sărăcia,
Înverzim şi lăsăm semn,
Şi veghem la România.

Pentru gândul rău de noapte
Răsucit de fus de vreme,
Pentru gândul de departe,
Noi chemam morţi şi blesteme.

Voi ce-aţi vândut curcubeul,
Voi ce-aţi învrăjbit fârtaţii,
Voi ce-aţi omorât în basme
Feţi-Frumoşii şi-mpăraţii.

Şi ţesut-aţi firul sorţii
Cu urzeala, trădătoarea,
Dincolo de prejma morţii,
Fie-vă slută-nfăţişarea.

Fie-vă oasele-ntoarse,
Fie-vă moartea nebocită,
Fie-vă gândurile stoarse,
Limba sură şi chircită.

Fie-vă stelele clocite,
Oul lunii spart în scoc,
Ochiul gălbenuş coclit
Şi devreme răsucit.

Fie-vă ceasurile rele,
Care merg spre dimineaţă,
În lumina dintre stele
Să n-aveţi nici dor, nici viaţă.

Suntem bocet şi blestem
Înfrăţiţi cu sărăcia,
Înverzim şi lăsăm semn,
Şi veghem la România.