• EXISTENȚĂ SOLITARĂ

    gavriil1

     

    Ploaia măruntă mă afundă în visări,

    târziu, lătratul unui gând e o bătaie în ușă

    și te alungă din mine.

    Peste margini de suflet e atâta întuneric

    și luna se teme de oglinda lacului.

      

    Lumină crispată ai fost tu

    peste cămări din solitudinea  mea.

    Ce sinistru vestește pendula

    încă o zi!

     

    De atâta suferință cerul s-a chircit

    și plouă cu pene de îngeri

    peste orașul îmbătrânit..

     

    Pășesc pe străzi

    și încerc să număr frunzele care cad

    prin imensa mea singurătate.

    _________________________________________

     

    EXISTENȚĂ SOLITARĂ

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Ilustrația:

    Tarancuta odihnindu-se de Nicolae Grigorescu (1886-1895)

    By I, Sailko, CC BY-SA 3.0,

    https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=22781727

    Wikimedia Common

    (CC0 This work is in the public domain)

     

    Partager via Gmail Delicious Technorati Yahoo! Google Bookmarks Blogmarks Pin It

  • Commentaires

    Aucun commentaire pour le moment

    Suivre le flux RSS des commentaires


    Ajouter un commentaire

    Nom / Pseudo :

    E-mail (facultatif) :

    Site Web (facultatif) :

    Commentaire :