Ai prins izvorul în răspăr
și ai băut lacrimile nopții –
tu, fecioară, plângâdu-ți
trupul nenuntit,
negustat de buzele flămânde și sălbatice
ale voluptății mirelui așteptat.

 

Ai prins izvorul în răspăr și ai băut lacrimile nopții – tu, fecioară, plângâdu-ți trupul nenuntit, negustat de buzele flămânde și sălbatice ale voluptății mirelui așteptat. Genele clipelor cern argintiul lunii pline pe rochia ta de mireasă ce nu ai îmbracat-o niciodată. Te vezi în ea în fiecare noapte, cu trena măturand galaxiile, prea îndepărtată de astă viață. Dar mirele a întârziat pentru ultima dată în somnul tău de fecioară, care în toate nopțile nu a știut decât să aibă vise frumoase ________________________________________ Laurits Tuxen (9 December 1853 – 21 November 1927)

Sufletele  noastre  neîmplinite –
înfrățirea cerului cu păsările –
sunt umplute de cuvinte de iubire.
Când un pescăruș  e răpus
desprinsă  o bucată  de Rai
devine stea căzătoare.  

Ochii bolții cer iertare 
mâinilor tale în rugăciune,
atât de încet că  Dumnezeu abia  aude
și păstrează doar pentru El taină.

Timpanul  încă viu,
al păsărilor în agonie
ar putea să deslușească secretul tău
și ar putea să  ducă  dragostea noastră
dincolo de pragul
suferinței pământești.

Atunci Dumnezeu ar opri căderea
stelei  nenorocului  
undeva la El.

____________________________________

Ilustrația:
Miranda de Frederick Goodall (1822–1904)
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Miranda_-_Frederick_Goodall.jpg
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons

​  Couverture ​

Poème de  Gabriel Iordan-Dorobanțu 

Timpul fericirii e dat cu măsură,
în dușmănoase valuri iubirea asemenea unui miracol își așteaptă sorocul.

Scriptura vorbește, buzele tac,
Prea însetate de viață, pleopele umede descântă jilavul dimineților
și martor ni-i doar steaua bunei spranțe.

Sărutul ne va sorbi în cercuri 
și aștrii scuturați de jocuri de copii
întregesc perfecțiunea femeii mame.

Avem în fiecare zi șansa să ne naștem triști
buzele se vor ofili de atâta moarte
mugurii cutremură un univers imperfect.

În ce constelație să te așez, iubito?
Două stele care vor clipi în veșnicie,
vor trimite lacrimi care îmi vor aminti
că undeva s-a născut un prunc nefericit.
_______________________________

Ilustrația:
Benjamin-Constant-Contemplation
Licensing:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Benjamin-Constant-Contemplation.jpg
(CC0 This work is in the public domain)
Sursa: Wikimedia Commons